Andreea Bortun (20 de ani) e directoarea Festivalului de Teatru Ideo Ideis din Alexandria. E unul dintre “copiii teribili” de care sigur ai auzit, cei care au pus bazele unui festival de teatru tanar intr-un oras de provincie cu 50.000 de locuitori, pe vremea cand aveau cam 15 ani. Anul acesta, Ideo Ideis a implinit cinci editii.
Povestea a inceput 2005, cand Andreea, Alexandru Ion si Oana Nedelea si-au dorit un teatru pentru comunitate intr-un oras unde trupele nu mai veneau demult. Isi doreau spectacole in limba romana pentru liceeni ca ei, dar si pentru ceilalti, o utopie in Alexandria la vremea respectiva. Enervati de indiferenta din jur, si-au facut curaj si in scurt timp aveau si asociatie si planuri de finantare.
La ora interviului, Ideo Ideis 2010 (5 – 15 august) tocmai se terminase si Andreea era fericita. Toamna asta, se pregateste de al doilea an la UNATC si de niste povesti frumoase.
foto: Iulian Nan
DadaMoi: In ce moment ti-a venit ideea organizarii Festivalului Ideo Ideis?
Andreea Bortun: Ideea nu mi-a apartinut mie ci colegilor mei Alex Ion si Oana Nedelea, alaturi de care am demarat de fapt acest proiect. Presupun acum, cinci ani mai tarziu, ca totul a venit dintr-o frustrare (in cel mai pozitiv sens cu putinta) si dintr-o inevitabila nevoie de implicare. Marturisesc ca ne-am aruncat in gol si ca nu stiam ce ne asteapta. Eram doar foarte porniti sa o facem. Nu ne imaginam ce avea sa urmeze si cred ca tocmai sentimentul asta orbitor a facut ca lucrurile sa evolueze asa cum au evoluat. Frumusetea consta in necunostul in care te arunci. Cel putin asa a fost pentru noi.
Ati mai avut alte variante de nume pentru festival?
Au mai existat si alte variante, insa suficient de penibile incat mintea sa le stearga din memorie.
Care au fost cele mai mari surprize ale acestei editii?
Cred ca cea mai frumoasa surpriza de anul asta a venit o data cu reprezentatiile trupelor participante. Atata energie adunata la un loc, nu stiu unde mai poate fi gasita. Esti pe scaunul ala incomod si ajungi sa uiti de disconfort si de caldura, pentru ca te emotionezi pana la lacrimi. E un sentiment indescriptibil care nu poate fi inteles decat daca intelegi ”pe viu” experienta Ideo Ideis. Cert e insa ca te incarci cu suficient de mult optimisim cat pentru un an intreg. Cred ca asta ne da puterea sa mergem mai departe: toate eforturile noastre, ale echipei organizatorice, merita!
Cum se face selectia trupelor participante?
Selectia e realizata de membrii Departamentului Artistic (regizori si actori) si de mine si Alex, in calitate de directori ai festivalului. Avem un ghid destul de clar de selectie, ne place sa credem ca am intocmit niste criterii transparente, care nu pot lasa loc de interpretari. Nu ne putem juca cu lucruri de genul asta, pentru ca te joci cumva cu sentimentele unor oameni care pot fi cu usurinta dezamagiti. Trupelor care nu au intrat in competitie, le scriem de regula un e-mail lamuritor, un soi de feedback pentru a-i ajuta pe mai departe sa inteleaga unde mai pot lucra si cum isi pot imbunatati spectacolele. Credem ca motivatiile nu sunt explicatii ci sfaturi.
Cum reactioneaza marii actori, oameni de televiziune, carora le propui sa se implice in proiect?
Daca la inceput, la primele doua editii, reactiile erau destul de reticente, ei bine, odata ce Ideo Ideis a crescut si odata ce festivalul a capatat notorietate, am reusit sa adunam o gasca de prieteni, pe care noua ne place sa o numim ”The board of friends”: Marcel Iures, Catalin Stefanescu, Marius Manole, Andi Vasluianu, Vlad Zamfirescu, Mihaela Michailov, Mihaela Sirbu… si nu i-as putea uita pe sustinatorii editiei IV, Angela Gheorghiu si Jeremy Irons. Multi dintre ei s-au atasat foarte tare de acest proiect si cred ca fiecare il simte, in felul sau, cumva aproape de suflet. E un castig enorm.
De unde ati primit sprijin financiar pentru prima editie?
Prima editie am realizat-o cu un buget infim de 23000 RON. S-au adunat de pe la administratiile locale si judetene, putin de pe la sponsori si s-a ajuns la suma asta, mai mult decat suficienta pentru asteptarile noastre de atunci.
Ce sponsori ati avut anul acesta?
Primaria Alexandria si Consiliul Judetean au continuat sa ne sustina. La sprijinul lor s-a adaugat Administratia Fondului Cultural National, Coca-Cola HBC, AVON, Editura IBU, Editura Art si cativa sponsori din Alexandria.
Care e cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit ca reactie la festival?
La un moment dat, anul trecut imi faceam niste carti de vizita la o tipografie din Alexandria si unul din cei care lucrau acolo in momentul in care a vazut logo-ul Ideo Ideis, m-a intrebat: ”Vine din nou teatrul` in Alexandria?”. Faptul ca Ideo Ideis a devenit pentru oamenii de acolo echivalentul ”teatrului”, ei bine, asta e unul din cele mai frumoase lucruri pe care le putem auzi.
Ce posibilitati de cultura si divertisment ofera copiilor un oras mic precum Alexandria? Cum te distrai cand erai mica?
Cu sinceritate: nicio posibilitate. Distractiile mele erau in principal legate de escapadele la Bucuresti: strangeam ceva banuti si o data la maxim doua saptamani ”evadam” in capitala pentru cateva ore. Mergeam in Green, mai vedeam o expozitie, un spectacol de teatru (in caz ca ramaneam peste noapte). Majoritatea plecarile erau insa in orele de curs fara ca ai mei sa stie.
De ce ai venit in Bucuresti?
In Bucuresti erau toti prietenii mei si sincer nu cred sa existe (din pacate) un alt oras in Romania care sa iti ofere la fel de multe perspective ( ma refer aici la oportunitati, dar si la intalniri fericite). Plus de asta, fata de Bucuresti nutresc cele mai paradoxale sentimente: il urasc si il iubesc in fiecare zi. Intr-adevar cred ca m-as putea imagina traind intr-un alt oras din Europa, poate Londra, dar cred ca ar fi o dovada de lasitate emotionala. Sentimentele contradictorii pe care mi le ofera Bucurestiul sunt de neinlocuit si dau nastere unor lucruri foarte frumoase in final.
Cum e experienta de student UNATC? Ce surprize ai avut?
Pot spune ca am pornit cu o prejudecata in momentul in care am pasit prima oara ca student pe portile UNATC. Ma asteptam la o completa dezamagire, ma asteptam sa dau de oameni blazati si profesori plini de frustrari. Imi spuneam ca in definitiv o sa accept si asta, mai ales ca pana in momentul ala ma obisnuisem (de pe urma sistemului educational romanesc) sa lucrez ca autodidact. Insa… asa cum mi s-a dovedit ulterior, mai exista si noroc. Am dat de patru oameni absolut fabulosi (Lucian Georgescu, Iulia Rugina, Ana Agopian si Oana Rasuceanu), plini de pasiune si incredere, care m-au facut sa plang de fericire la seminarii, sa ma abtin din urlete de entuziasm si energie. Ei sunt profesorii mei de scenaristica. Dincolo de meseria lor, sunt persoane pe care le respect si le indragesc teribil.
Ce proiecte urmeaza?
Momentan lucrez la patru scenarii de scurt-metraj care sper sa se si materializeze. Unul din ele urmeaza sa fie filmat saptamana viitoare si am mari emotii. In principiu imi doresc sa-mi fac cat mai bine treaba de scenarist. In afara de asta ma ocup mai nou de un alt proiect al celor de la Asociatia ORICUM: Cluburile One World. E o retea de cluburi de film, dezvoltata in 22 de licee din Romania, care are ca scop educatia prin cinema. E un proiect foarte ambitios pe care imi doresc sa-l cresc si sa-l dezvolt. In cativa ani, maxim doi – sper eu- vreau sa dau drumul unui Talent Campus similar celor de la Berlinale si Sarajevo. Mai ales dupa experienta pe care am avut-o vara asta la Sarajevo, imi dau seama cat de necesare sunt aceste intalniri si platforme de interactiune intre tineri cineasti din diverse tari, cu backgrounduri si culturi diferite. …si, candva pe la vreo 27 de ani, cred ca mi-ar placea sa incerc si meseria de regizor de film. Dar simt ca pentru asta mai am inca nevoie sa cresc si sa invat lucruri.
Pe ce actori din generatia tanara ai paria (de la noi)?
Alexandru Potocean, Ana Ularu, Andi Vasluianu, Ana Maria Marinca, Tudor Aaron Istodor.
Ce motiv ar fi suficient de bun incat sa te determine sa pleci din tara?
Un master pe care imi doresc oricum sa-l fac undeva in Anglia si mai apoi un doctorat (mi-ar placea foarte mult sa predau la un moment dat). Dar sa plec din tara definitiv…ei bine -cel putin in momentul asta- nu exista nimic care m-ar putea convinge sa o fac. Ar insemna sa calc peste propriile mele principii si sa neg tot ceea ce am facut pana acum cu Ideo Ideis. Am inceput proiectul asta tocmai pentru ca am vrut sa oferim alternative, pentru ca am vrut sa schimbam ceva in Romania si pentru ca ne-a placut sa ne jucam cu imposibilul.
(c) Adi Bulboaca
Imagini de la Ideo Ideis 2010
Povesti despre participanti, echipa si mai multe imagini gasiti pe site-ul festivalului.
