Cea mai incitanta si (cu toate ca nu-mi place cuvantul) CAPTIVANTA carte din ultimele luni!

Se numeste “Intoarcere in Bucurestiul interbelic” si e scrisa de Ioana Parvulescu, conferentiar la Facultatea de Litere din Bucuresti.

Nu mi-a mai cazut in maini de mult timp o lectura atat de adictiva.
Ioana Parvulescu nu descrie date si intamplari, ci spune povesti de viata. Recreeaza atmosfera Bucurestiului dintre razboaie, comparand pe alocuri viata boema de atunci, arhitectura, grijile si pericolele, literatura, libertatea si framantarile din aer cu ce se intampla acum, in acelasi spatiu.

“Limba in care vorbesc acesti oameni imi pare familiara si straina, dupa cum si lor, cuvintele mele li s-ar parea bizare, clare si nu prea, desi, daca, intoarsa in lumea lor, le-as rosti, ei le-ar invata cu usurinta. Isi vorbesc politicos, numai cu dumneavoastra, chiar cu domnia voastra, iar intre prieteni buni cu dumneata. Si adolescentii indragostiti isi spun uneori dumneata. Poarta ochelari negri, nu ochelari de soare, merg la pravalie, nu la magazin, tinerii se duc cu banda, nu cu gasca, la dancing, nu la discoteca [...] Merg cu automobilul, eventual si cu hipomobilul, nu cu masina, care inseamna de obicei altceva.”

Autoarea isi indreapta atentia pentru un studiu consistent si asupra vietii scriitorilor interbelici. Suficient cat sa imi imaginez cum traiau, iubeau si respirau cei care le-au dat viata personajelor mele preferate din literatura romana

“Pe atunci personajele marilor romane aveau inca toate drumurile deschise, Felix mai putea spera sa se insoare cu Otilia in ciuda lui Pascalopol sau macar sa petreaca o noapte de dragoste cu ea [...] iar Adela mai avea o sansa de a descoperi jurnalul doctorului Codrescu si de a afla ca el se gandeste zi si noapte la ea (n.a. Adela – Garabet Ibraileanu).”

“Rebreanu se plimba, pe strazile Bucurestiului, intr-un Chevrolet rosu, privea, noaptea, stelele cu lunet, canta la pian sau facea poze cu aparatul cumparat de la Fotoglob [...], Calinescu isi achizitiona vara provizia de lemne pentru iarna si isi facea nervi cu portarii de la ministere, Bacovia fuma cu sete si bea pe tacute, Ion Barbu era opioman si avea cate cinci-sase studenti la cursurile lui de matematici superioare, lui Camil Petrescu ii trecuse serios prin gand sa se apuce de chimie, dupa ce inventase pe hartie o parasuta-balon.

Toti erau oameni vii, la fel ca noi, si aveau griji marunte care le inghiteau timpul mare, iar daca erau emotionati sau nervosi puteai sa le vezi tremurul mainilor.”

PS: N-am terminat-o inca. Momentan sunt in alta lume, una cu trabucuri, tigarete, stofe, plimbari la Sosea, muzica de Cristian Vasile si povesti timide de dragoste. Daca ma vedeti dansand swing la metrou, va rog sa-mi dati una peste ceafa

PS2: Nu sunt eu tampita ca n-am mers mai des la facultate?!?

Care sunt scriitorii vostri preferati din perioada interbelica?

This entry was posted on Thursday, July 29th, 2010 at 6:05 am and is filed under carte. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.